vineri, 6 ianuarie 2017

Cum se recunoaste un adevarat maestru spiritual - Omraam Mikhael Aivanhov



Pentru un discipol a-şi întâlni Maestrul înseamnă a găsi o “mamă” care acceptă să-l poarte nouă luni, pentru a-l “naşte” Lumii spirituale. Odată ce s-a “născut”, adică s-a trezit, ochii săi descoperă frumuseţea Creaţiei, urechile sale ascultă Cuvântul divin, gura sa gustă hrana cerească, picioarele sale îl duc în diferitele locuri ale spaţiului pentru a face Binele şi mâinile sale învaţă să creeze în Lumea subtilă a sufletului.
Foarte puţini oameni ştiu ce este într-adevăr un Maestru. Unii au citit cărţi care povestesc istorii de neconceput: un Maestru este perfect, omniscient, atotputernic… El nu are nevoie nici să mănânce, nici să bea, nici să doarmă…El este la adăpost de toate tentaţiile şi, mai ales, îşi petrece tot timpul făcând miracole.
Exact ca în cartea lui Spalding: Viaţa Maeştrilor. Câţi oameni n-au fost entuziasmaţi de această carte fără a-şi da seama că ea conţine anecdote de necrezut. Marii Maeştrii, este adevărat, au puteri excepţionale, dar ei nu le utilizează pentru a face minuni în faţa unor gură-cască. A apare şi a dispare, a merge pe ape, a zbura în spaţiu, a materializa ceva, a trece prin flăcările unui incendiu, a face să iasă case din pământ… Chiar dacă este capabil, un adevărat Maestru nu le va face, deoarece faptul că asistă la asemenea spectacole nu-i poate ajuta pe oameni să se transforme…
Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.
Dacă întâlniţi un Maestru, să ştiţi că toate calităţile şi virtuţile pe care le manifestă, nu le-a achiziţionat în această singură viaţă. Nu, a fost nevoie ca el să lucreze timp de secole, chiar milenii, şi cum calităţile pe care le-a câştigat prin proprie activitate nu dispar în momentul în care a trebuit să părăsească Pământul, când revine îşi aduce din nou aceste calităţi. Astfel, din încarnare în încarnare, el adaugă noi elemente spirituale, până în ziua în care devine o adevărată călăuză de Lumină şi Virtute divină.
Din nefericire, există şi fiinţe care s-au pregătit timp de secole să devină mesageri ai Răului, iar aceştia sunt Maeştrii magiei negre. Fiinţa umană este liberă să aleagă Binele sau Răul; chiar dacă Inteligenţa cosmică o lasă să-l facă un anumit timp, în măsura în care s-a ridicat prin comportamentul ei contra ordinii universale, fiinţa aceea sfârşeşte totdeauna prin a fi distrusă. Dar, la început, ea are posibilitatea de alegere. Atâta timp cât fiinţa umană este vie, este liberă să se decidă pentru un sens sau celălalt.
În câteva cazuri, foarte rare, se găsesc fiinţe care, cu toată această libertate ce le este dată, rămân definitiv determinate. Marii Iniţiaţi, de exemplu” sunt determinaţi pentru Lumină şi pentru Iubire. Unii, bineînţeles, au putut să decadă, dar majoritatea lor au rămas Spirite ale Luminii. Şi, de altfel, cu cât trece timpul, cu atât mai puţin li se dă posibilitatea să-şi schimbe sensul, deoarece, graţie activităţilor spirituale, au reuşit să transforme, să divinizeze materia corpului lor şi ea a devenit ca un metal inoxidabil: aur pur. Dar atâta timp cât o fiinţă n-a ajuns la acest grad de evoluţie, este totdeauna posibil ca ea să-şi schimbe direcţia, şi s-au văzut cazuri în istorie când magi albi au devenit magicieni negri.
Vă întrebaţi cum se poate ajunge un magician negru… În realitate, este foarte uşor, chiar pentru voi: este suficient să daţi curs naturii voastre inferioare. Dacă încălcaţi fără încetare Legile Bunătăţii, ale Justiţiei şi ale Iubirii încercând să reuşiţi pe spezele altora, să-i excludeţi, să-i distrugeţi, nu puteţi să mai faceţi altfel decât să deveniţi un magician negru. Este simplu, este clar Mulţi îşi imaginează că pentru a deveni un magician negru, trebuie să ai un Maestru diabolic care să predea arta vrăjilor şi conjuraţiilor malefice. Aceasta se poete întâmpla, dar, pentru a vă pune în serviciul Răului, nu aveţi nevoie deloc de un Maestru; fără instructor, fără reţetă, fără nimic, puteţi deveni un magician negru dacă vă lăsaţi ghidat prea mult de natura voastră inferioară. Şi, la fel, pentru un om care nu se gândeşte decât să-i lumineze şi să-i ajute pe ceilalţi: chiar dacă nu are un Maestru pentru a-l instrui, este pe cale să devină un mag alb.
În realitate, fiecare fiinţă umană are un Maestru, dacă nu este un Maestru vizibil, este un Maestru invizibil. Criminalii au în Lumea invizibilă un Maestru care nu încetează să-i sfătuiască să facă rău celorlalţi. Chiar dacă ei spun: “Noi, un Maestru? Niciodată!” Ei bine, trebuie s-o ştie, aceşti orbi, că au un Maestru ale cărui sfaturi dăunătoare le urmează zi şi noapte.
Evident, eu, când vorbesc de Maeştri, subînţeleg întotdeauna adevăraţii Mari Maeştri spirituali, magii albi. Eu ştiu bine că se dă acest titlu de Maestru multor artizani pentru a arăta că ei excelează în profesia lor şi la fel şi notarilor, magistraţilor şi artiştilor etc… Este un mod de a vedea lucrurile şi eu nu le refuz acest titlu. Dar voi trebuie să ştiţi că un adevărat Maestru, în sensul spiritual al termenului, este o fiinţă care, în primul rând, cunoaşte Adevărurile esenţiale, nu ceea ce oamenii au scris, creat sau povestit, ci esenţialul după Inteligenţa cosmică. În al doilea rând, el trebuie să fi avut voinţa de a domina totul, de a stăpâni şi controla totul în el şi să fi reuşit. În fine, această ştiinţă şi această dominaţie pe care el le-a cucerit nu trebuie să servească decât manifestării tuturor calităţilor şi virtuţilor unei iubiri dezinteresate.

Când discipolii se concentrează asupra Maestrului lor, ei primesc emanațiile sale de puritate si de Lumină, dar ei, ce îi dau ei? Credeți‑mă, pentru un Maestru, nu este atât de faimoasă aceasta afacere, deoarece în schimbul a ceea ce el dă, el nu primește deseori decât murdării. Dar cum el a acceptat să facă sacrificii și a învățat să transforme impuritățile pe care le primește, el suportă, nu se plânge și, astfel, ajunge să-i ajute pe discipolii săi.
Discipolul care face eforturi pentru a se identifica cu Maestrul sau creează între Maestrul său și el o adevarată legătură magică și, grație acestei legături, el începe puțin câte puțin să-i semene. Nu-i va semăna poate fizic, cu toate că este posibil – cu multă voință, credință și timp, este posibil – dar în interior primește înțelepciunea și Lumina Maestrului său.
Adevărata magie pentru discipol este, deci, de a putea să se identifice cu Maestrul său pentru a atinge ceea ce există în sufletul, în inima, în inteligența, în voința Maestrului său și ca toate aceste comori să se verse în el. Deoarece un Maestru nu este așa de egoist și avar el vrea să vă dea în profunzime. Şi chiar dacă el vede că unul din discipolii săi îl depașește, el este mândru. El spune: „Este copilul meu. Este mai inteligent decât mine, este mai bun decât mine, este mai puternic decât mine; cu atât mai bine, eu sunt tatăl său.” Şi el este mândru.
Un tată care este furios că fiul său îl depașește nu este un adevărat tată. Iar dacă un Maestru este furios că un discipol a ajuns să-l depășească, dacă el este gelos, dacă începe să-i joace feste, să-l chinuie, înseamnă că nu a ajuns încă la gradul superior de dezinteres care este cea mai mare calitate a unui Maestru.

Şi este adevărat că există Maeștri pe care gelozia nu i-a părăsit încă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu