duminică, 8 ianuarie 2017

Calităţile aurei şi metodele de a o curăţa – Omraam Mikhael Aivanhov

Aura – Omraam Mikhael Aivanhov

Calităţile aurei şi metodele de a o curăţa
Conferinţa din 19.04.1982
Lectura meditaţiei zilei

Pentru a pătrunde în anumite locuri trebuie să aveţi un permis, şi acesta, odată obţinut, porţile vi se deschid. Aşa se întâmplă în planul fizic. La fel şi în lumea invizibilă. Pentru a pătrunde în anumite regiuni trebuie un permis, şi acest permis este aura, culorile care o compun.
Astfel, pentru a putea fi admis într-o regiune determinată, trebuie să ai în aura proprie culorile acestei regiuni. Dacă posedaţi, de exemplu, culoarea galben-auriu, veţi fi primiţi în bibliotecile naturii, şi toate secretele vi se vor revela. Albastrul vă va duce în regiunea muzicii şi a religiei, roşul în aceea unde vă veţi inspira din chiar esenţa vitalităţii. Aura este, deci, determinată pentru a fi primit în lumea invizibilă iar culorile înscrise în ea sunt atâtea permise de trecere în regiunile cărora ele le corespund.
Iată, deci, o pagină foarte interesantă, foarte originală, benefică, utilă. Dar iată că oamenii nu sunt aşa. Ei nu ştiu că pentru a intra într-o anume regiune, fiindcă lumea invizibilă este divizată, existând tot felul de regiuni, iar pentru a putea merge, intra, a fi acceptat, ei bine, trebuie o recomandare, un permis, un paşaport, ca pentru străinătate.
Există vămi, trebuie vize, trebuie, oh, lá, lá, lá, paşapoarte. Şi de ce aceasta nu este la fel şi pentru lumea invizibilă?
Lumea invizibilă, de asemenea, este compusă din regiuni din ce în ce mai frumoase, mai luminoase, şi cu cât se coboară, cu atât aceste regiuni sunt mai întunecoase, ordinare, impure, urâte, ca şi în lumea obişnuită. Lumea, la fel, este făcută din diferite chintesenţe, de diferite densităţi, de diferite opacităţi şi culori. Lucruri care sunt terne, opace, murdare, dure şi netransparente, cele care sunt cristaline, care sunt pure, transparente, minunate, colorate. Atunci, cum lumea fizică este o reflecţie a ceea ce există sus, putem deduce, trage concluzii extraordinare, şi care sunt adevărate.
Acum ceea ce vreau să vă arăt, ah, o voi face numai pentru a vă ajuta, pentru a vă fi util, pentru a vă uşura viaţa, a vă arăta anumite secrete pe care, dacă le veţi aplica, oh, lá, lá, lá, veţi ajunge să rezolvaţi multe probleme, să avansaţi, să urcaţi, să vă degajaţi, să vă perfecţionaţi.
Am mai vorbit despre aură, dar iată că totul s-a uitat, nu se foloseşte, nu se utilizează, nu se practică, pentru a fi drepţi. Ei bine, voi mai repeta din nou anumite lucruri şi adăuga altele, pe care nu le-am spus în trecut.
La început, să vedem ce este aura? Aura este un lucru care înconjoară fiinţa umană, chiar păsările, animalele, plantele, au ceva în jurul lor, ceva foarte subtil, ceva ca o emanaţie, ca un fluid, ceva eteric, invizibil, impalpabil, dar real, pentru acei care şi-au dezvoltat clarvederea. Da, aceasta este o… ca ceva noros în jurul persoanei, da, care înconjoară fiinţa şi care este acum, după evoluţie, după mentalitate, după convingerile omeneşti, când foarte mare, imensă, strălucitoare, luminoasă, colorată, intensă, puternică, şi când urâtă, mică, dezgustătoare, după cum omul unelteşte, gândeşte, meditează, examinează.
Deci, este ceva, am spune, un rezultat, o proiecţie a fiinţei omeneşti în domeniul eteric, în jurul ei. Şi atunci prin această aură corpul fizic înţelege starea lui, sănătatea, bolile, şi în acelaşi timp exprimă partea afectivă, sentimentală, partea astrală; şi, de asemenea, ea exprimă gândurile, ideile de moment, şi chiar încă mai înalte decât planul mental.
Deci aura este ceva ca o emanaţie, ca o proiecţie, ca un rezultat, ca un halou, ca o evaporare, dacă vreţi, care există deasupra omului şi îl înconjoară. Şi acum, pentru că această aură este colorată, dar numai atât, există şi alte facultăţi, alte proprietăţi, de a fi intensă în vibraţiile sale, de a fi mare în mărime, de fi frumoasă după culori, deci ea are proprietăţi, calităţi pe care oamenii nici măcar nu pot să şi le închipuie.
Atunci, dacă cineva este cu adevărat dezvoltat în domeniul spiritual, şi vede cum este aura unei persoane, sau alteia, ah, el poate să o situeze exact unde este. Chiar dacă persoana este îmbrăcată, că are bijuterii sau coroane, sau pietre preţioase, aura este altceva, reprezintă realitatea fiinţei omeneşti, şi nu hainele sale, poziţia în societate, diplomele, ceea ce este chintesenţa fiinţei omeneşti. Atunci, în acel moment, clarvăzătorul sau Iniţiatul, sau Sfântul, ei, va vedea exact fiinţa omenească şi nu se va înşela deloc, va vedea natura sa reală. De unde aceasta va fi clasificată printre monştri, dezmăţaţi, sau printre sfinţi, profeţi, şi aşa mai departe. Şi chiar se poate determina toată starea exactă a organelor, în ce stare se află ficatul, plămânii, creierul, sau splina şi intestinele, pentru că şi acestea se reflectă în aură.
Deci, aura reprezintă o carte, dar de o asemenea subtilitate, de o asemenea bogăţie, de o asemenea imensitate, încât nu putem avea o idee şi nici nu ne putem imagina, şi poate, de aceea, inteligenţa cosmică a decis, pentru a nu-i tulbura, a nu-i dezaxa sau dezechilibra pe oameni să ascundă aceasta, să o arate numai Iniţiaţilor.
Iată, deci, aura este o emanaţie a fiinţei omeneşti, a vitalităţii sale, a gândirii, sentimentelor, a tot ceea ce se petrece în el.
Eu v-am explicat în trecut, ceea ce reprezenta aura. Acestea nu o veţi găsi nicăieri. Am comparat aura cu pielea. Cum pielea avea câteva funcţiuni, două sau trei, atunci aura era pielea spirituală, pielea sufletului, a spiritului. Şi cum pielea fizică, obişnuită, a corpului fizic, protejează, da, corpul fizic, la cel mai mic accident, ca de exemplu… când aveţi pielea ruptă într-un loc, expusă la aer, în atmosferă, chiar dacă o veţi atinge cu un fir de păr, veţi striga. În aşa fel, corpul fizic, este de sensibil. Dar pielea, vedeţi, protejează contra durerilor, contra şocurilor, loviturilor, etc.
În al doilea rând, pielea permite să se facă un schimb cu cosmosul, cu atmosfera, cu viaţa exterioară, şi chiar de a elimina anumite otrăvuri, transpiraţii, pentru a elibera omul. Deci, atunci, pielea serveşte ca un perete pentru a schimba ceea ce este minunat în exterior, ca să pătrundă în noi, şi să facă să iasă ceea ce este înspăimântător.
Şi în al treilea rând, ah, ea este sensibilă, ea poate să simtă cum căldura, frigul, îmbrăţişarea, dulceaţa, şi în acelaşi fel aura poate simţi toate influenţele care vin din cosmos. Vedeţi, deci, că aceasta nu a fost niciodată explicată, şi deschide orizonturi pentru om, în lărgirea conştiinţei, aplecându-se asupra părţii practice. Iată.
Fiindcă aura ne protejează, face schimburi între noi şi sufletul cosmic, oh, lá, lá, rolul ei este cu adevărat bogat, necesar, util. Ei da dar în ce condiţii, acum, poate ea să-şi îndeplinească funcţiile. Trebuie acum să vă arăt ceva aparte, pentru a şti cum să măriţi această aură, cum s-o întăriţi, să o intesificaţi, să o faceţi luminoasă, pentru că apoi mă voi opri asupra culorilor; pentru că, ce simbolizează aceste culori?
În această pagină s-au menţionat numai cele trei culori esenţiale, trinitatea, dacă vreţi, galbenul-auriu pentru intelect, pentru ştiinţă pentru înţelepciune, albastrul pentru inimă, adică pentru suflet, pentru senzaţia cea mai nobilă, cea mai religioasă, cea mai puternică, iar roşul pentru vitalitate, pentru corpul fizic, eh, pentru voinţă. Dar există şi alte culori, patru încă, pe care nu le-am menţionat aici, dar mă voi opri puţin asupra lor, pentru a putea să vă serviţi de ele şi să lucraţi bine pe drumul către perfecţiune.
Mai întâi să vedem cum putem să intensificăm, să purificăm, să înfrumuseţăm, să mărim şi să facem luminoasă aura noastră. În natură fiecare lucru compus dintr-o materie mai pură şi dintr-o vibraţie mai armonioasă este legat mereu de un alt lucru.
De exemplu, culoarea, parfumul şi sunetul. Deci, fiecare lucru, fiecare obiect, creatură, fiecare, fie că este un gând, un sentiment, o creatură, aflate în aceste condiţii, sunt dintr-o materie mult mai fină, mai curată, mai spiritualizată, iar vibraţiile sunt mult mai armonioase, iar atunci aceasta creatură, această fiinţă degajă, emană trei lucruri: culori, parfumuri şi sunete. Aceasta, de asemenea, nu a fost explicată, deşi am menţionat-o în trecut, dar nu m-am oprit asupra ei. În timp ce, dacă mă voi opri, oh, lá, lá, lá, veţi auzi o lume nouă care vi se va dezvălui. Şi veţi vedea ce viaţă obişnuită aţi dus până acum, ignorantă, aproape inutilă, în timp ce, pentru moment sunteţi imbibaţi, mândri, umflaţi, pentru că în lumea obişnuită ne comparăm, mereu cu ceva, cu oamenii, cu bolnavii, cu criminalii sau deplasaţii şi se spune: „Ah, ei bine, eu sunt peste, nu sunt hoţ, nu sunt criminal. Ca acela care spunea acelaşi lucru, pe cruce, lânga Iisus; nu era nici acesta, nici acela, deci merita ceva, comparându-se cu hoţii şi criminalii. Ei bine, oamenii sunt la fel, se compară mereu, dar niciodată cu cei care ne-au depăşit. Şi, şi v-am spus deja, dacă ne-am compara în fiecare zi, oh, lá, lá, lá, ce progres, ce umilinţă, ce simplitate va urma, dar pentru că nu o vom putea face, să ne comparăm astfel, ca alţii care se cred fanatici, când de fapt sunt nişte nulităţi, abrutizaţi, chiar animale, pentru că nu se compară niciodată cu marile spirite care ne-au depăşit. Iar eu v-am spus că, pentru mine este o practică zilnică de a nu mă compara cu oamenii obişnuiţi, pentru că atunci, oh, lá, lá, lá, voi fi atât de mândru, orgolios, inaccesibil, încât nu veţi putea nici să mă întâlniţi la o discuţie. Ei da, dar cum sunt obişnuit, cunosc destule lucruri şi pericolul acestei chestii sau avantajele alteia, mă compar cu cei care m-au depăşit, şi de aceea sunt atât de simplu, de fratern, primitor şi accesibil. Iar voi trebuie să faceţi la fel. Da. Trebuie acum să ne comparăm cu cei care au mers departe, foarte departe, foarte sus…
Şi chiar mă pot opri, deşi aceasta iese puţin din cadrul aurei, veţi vedea, intră totuşi aici. Da. Care sunt acum avantajele şi pagubele acestor două situaţii? Dacă vă veţi compara cu alţii, pentru a fi superiori, bineînţeles, şi pentru a putea manipula, a-i condamna, a-i acuza, a-i amuţi, a-i domina, fiindcă există această dorinţă, de mii de ani, există dorinţa de a fi mai mare, mai puternic, mai inteligent, iar în ceilalţi acestea să diminueze, acestea sunt în noi, chiar şi eu le am. Da. Şi ce am făcut eu pentru ca acestea să nu fie aşa? Vă voi spune. Noi am moştenit aceleaşi naturi. Când am venit să mă reîncarnez, părinţii mei nu erau divinităţi. Ei bine, ei mi-au transmis gusturile, dorinţele, calităţile lor, virtuţile lor, şi chiar, poate, slăbiciunile lor. Ah, nu se putea altfel, fiindcă nu există pe pământ o familie pentru a-mi da ceea ce merit, deci am fost obligat, eu, să mă reîncarnez în familii… Dar, cel puţin care au ceva bun, care au un mic corp fizic, şi aşa mai departe… şi chiar spiritele din înalt au calculat, în ce regiune, în ce familie voi veni dar era sarcina mea de a lucra pentru a schimba, transforma, sublima tot ceea ce mi s-a dat ca materie obişnuită; şi trebuiau să treacă ani, da, ani de zile pentru aceasta.
Şi v-am mai spus-o, că pentru a descoperi ceea ce aţi primit de la familie, ah, totul este pe figura voastră, faţa voastră arată această ereditate, primită de la părinţi. Dar profilul, ah, este individualitatea voastră. Şi, după faţă şi profil există o diferenţă fantastică. Dar oamenii nu au observat aceasta. Cineva are o figură minunată, dar profilul este de animal. Şi cotrariul. O faţă,… şi un profil divin. Şi câteodată există amândouă, o faţă şi un profil înspăimântătoare, o faţă şi un profil minunat. Există deci patru situaţii. Ah, aceasta dovedeşte că, dacă faţa este obişnuită, ştearsă, aplatizată, deci ceva neextraordinar, dar profilul arată voinţa, că există o forţă, există ceva, ah, aceasta spune că o anumită perioadă din viaţă o vom petrece cu slăbiciunile, cu ce am primit de la părinţi, deci vom fi un oarecare. Dar, după o perioadă individualitatea se va manifesta încât va exista o asemenea diferenţă, stupefiantă, încât toată lumea va fi mirată. Şi contrariul, dacă faţa este minunată, din toate punctele de vedere, iar profilul, cu adevărat diabolic, animalic, deformat, atunci persoana… va fi minunată, drăguţă, adorabilă, iubită de toată lumea, şi după aceea va deveni un tâlhar, un bandit, un asasin. Deci în viaţă există asemenea cazuri.
Când era mic, era adorabil, iubit de toată lumea, iar după aceea omora oameni, îi ardea. Cum să explicăm acestea? Ei bine stă scris pe faţă, numai că oamenii nu ştiu cum, unde să privească, cum să interpreteze. Atunci privind revelaţiile pe care vi le fac astăzi, nu vă uimesc, nu vă interesează, oh, lá, lá, lá, sunt lucruri formidabile.
Spuneam, deci, că fiecare lucru, obiect, în structura sa, în emanaţiile sale, în chintesenţa sa, emană ceva. Ah, există o lumină frumoasă sau urâtă, un miros drăguţ sau urât, sunete cu adevărat armonioase, muzica, sau altele înspăimântătoare, la fiecare lucru, obiect, şi mai ales, la care creatură. Şi dacă vă arăt că există oameni care emană mirosuri înspăimântătoare, sau zgomote în interior, dacă sunteţi prea sensibili, altele care emană o linişte, o pace, o armonie, încât în prezenţa lor totul este calm, uşor, şi nici măcar nu ştim de ce. Sau altcineva care aduce ceva tenebros prin aura sa, şi după ce i-aţi frecventat vă simtiţi dezordonaţi în gânduri, în convingeri, în filozofie, iar altele vă luminează… şi apoi vă daţi seama unde să vă îndreptaţi, în ce direcţie, este formidabil. Ei bine, nu, oamenii nu s-au oprit să analizeze, pentru a descifra, înţelege lucrurile.
Şi vă mai spuneam că în aură trinitatea este prezentă. Luminozitatea arată că inteligenţa este formidabilă. Culoarea prezintă frumuseţea, virtuţile, calităţile,… sentimentele, dorinţele, pasiunile. Iar intensitatea prezintă voinţa, forţa de activitate. Iată deci. Nici acestea nu sunt cunoscute de oameni.
Ei văd aura şi nu ştiu că inteligenţa se manifestă ca lumină, luminozitate. Şi atunci dragostea, bunătatea, toate acestea se manifestă ca nişte culori foarte sclipitoare. Dar, priviţi dacă aveţi un sentiment de frică, teamă, oh, lá, lá, lá, privirea vă devine galbenă, palidă, şi roşiţi de ruşine… păliţi, iată dovada, deveniţi albastru şi sentimentele sunt acelea care creează acestea, gândirea nu schimbă culoarea. Puteţi studia, puteţi şti, figura rămâne aceeaşi. Dar, imediat ce există un sentiment, ei bine, culoarea se schimbă. Şi de ce este aşa? Ne-am oprit mai sus asupra acesteia. În timp ce, dacă există intensitate, o vibraţie de vitalitate, în ochi, în culoare, în gesturi, atunci este vorba despre voinţă, vitalitatea cuiva. Şi să zicem că totul s-a şters, mai există vitalitate… Intensitatea, luminozitatea şi culoarea, iată cum o reprezintă pe fiinţa omenească, trinitatea sa.
Este oare o ştiinţă, sau nu? Da ! Este o ştiinţă iniţiatică. Şi nu este încă totul. Iar voi vreţi să studiaţi această bogăţie, această splendoare, pentru a vă amărâ viaţa, viitorul, totul, fiind ocupaţi cu tot felul de stupidităţi, da, da, nu există dorinţa de se lansa, învăţa, elibera, privi clar. Ah, ne simţim bine în viaţa obişnuită, avem ce mânca, bea… Da, nouă din zece oameni sunt aşa, este lamentabil. Şi nimeni nu o spune, toţi cred că este normal, sunt singurul care trage semnale. Şi trebuie să mă înţelegeţi.
Deci, dragii mei, cum putem să ameliorăm aura noastră? Mai întâi să înţelegem că există ceva de ameliorat, de a şti că tot ce facem, tot ce gândim, dorim, se reflectă în aura noastră. Dacă ştim aceasta, avem un interes după. Şi cum toate fiinţele doresc să se amelioreze, să obţină cei mai bun, să câştige, să reuşească, atunci atingeţi inima, şi doriţi imediat ameliorarea. Dar cum? Ah, prin tot ce avem în Învăţământ.
Tot ceea ce este nobil, just, cinstit, minunat, tot ceea ce este divin, pur, generos, toate, toate aceste virtuţi, calităţi, ah, ameliorează enorm aura, în privinţa valorii. Dar pentru a avea acum luminozita-tea, culoarea galben-auriu, oh, trebuie să studiem, să medităm, să cunoaştem, să ne instruim, altfel vom avea o mulţime de culori, dar galbenul-auriu nu va exista. Şi iată, deci, trebuie să fim activi, dinamici, să ne exersăm, şi nu să dormităm, să lenevim. Vedeţi, nu s-a înţeles aceasta, că avem un interes ca aura să se înfrumuseţeze. Şi veţi spune: „Dar care sunt avantajele?”.
Vă răspund: vă veţi compara cu oamenii de rând, sunteţi legaţi de ei, mereu, şi devii ca ei, nu-i veţi depăşi. Dacă îi veţi critica, urâ, îi calomniaţi mereu, veţi lega atâta, încât veţi deveni mai rău ca ei, veţi face aceleaşi tâmpenii, crime, şi chiar îi veţi depăşi. Iată ceea ce oamenii n-au înţeles. Ei se ocupă mereu de cei care sunt mai jos, mult mai jos, fără a şti ce primesc de la aceştia, slăbiciunile lor, crimele, dezgustul de lucruri şi ei nu ştiu. Iar dacă gândiţi să vă comparaţi cu cei care ne-au depăşit este contrariul, acelaşi lucru, însă în sens opus. Vă veţi lega de ei toate calităţile lor, virtuţile, cunoştinţele şi ştiinţa lor vor coborâ în voi, devenind ceva formidabil, numai pentru simplul fapt că v-aţi comparat cu ei. Iar aceasta nu a fost explicată.
Chiar marii filozofi, savanţi, şi… sunt neştiutori aici. Voi continua să strig mereu, văzând ignoranţa lor asupra lucrurilor cele mai sublime, importante, esenţiale în viaţă, voi fi obligat s-o fac. Vedeţi pericolele şi avantajele. Ei, ne trebuie să le cunoaşteţi acum, în loc să vă legaţi, să vă comparaţi, fuzionaţi mereu cu oameni care au tare (tară = defect fizic sau moral(ereditar); meteahnă), boli, stupidităti… o filozofie deplorabilă, să primiţi toate acestea. Ei bine, să ne compăram, legăm, căutăm, cere, a fi în contact pentru a primi toată ştiinţa lor, puterea, frumuseţea, lumina lor, este formidabil, este avantajos. Şi de ce nu se face? Pentru că suntem proşti, tâmpiţi, neinstruiţi.
Acum, ştiind toate acestea, vom face eforturi zilnice, câte puţin, evident, nu totul dintr-o dată, în câteva zile, să ne dominăm, stăpânim, oh, lá, lá, să ne liniştim, să ne calmăm, să devenim învingători, nu, nu, nu, dar în fiecare zi trebuie să încercăm.
De exemplu, nu dorim să ne sculăm pentru a merge la răsăritul soarelui, ei bine această lene trebuie învinsă… pentru alte lucruri, la fel, pentru că îmbrăţişăm toate fetele, eh, trebuie să o mai rărim puţin, până când nu le vom mai îmbrăţişa deloc, vom avea altceva în cap, alte bucurii, fericiri, inspiraţii. Deci, să facem eforturi zilnice, asta e tot, pentru a ne ameliora aura.
Şi la ce serveşte această ameliorare a aurei? Dar, fiindcă nimeni nu o vede, nu se conformează ei, de ce să ne ocupăm de ea ! Ei da, nu vedem aura, dar există alte creaturi în lumea invizibilă care o văd. Vedeţi cum se pune problema.
Bineînţeles, chiar dacă aveţi o aură mai mare decât sala sau domeniul… nimeni nu o va vedea, nefiind dezvoltat, clarvăzător sau intuitiv… Ei, dar sunt alte creaturi, şi după aură, culori, intensitate, oh, se înclină în faţa voastră, vă ajută, da, vă uşurează viaţa, şi chiar vă pot permite accesul în anumite regiuni pentru a obţine ceva, având însă permis pentru aceasta; iar permisul, sunt culorile.
Atunci, dacă nu aveţi culoarea auriu, ei bine, veţi intra în alte regiuni, dar nu în acelea ale înţelepciunii, inteligenţei, pentru că acolo vibraţiile nu corespund, nu veţi putea intra. Ah, vedeţi încă un lucru neînţeles. Avantajele fantastice ale ameliorarii aurei pentru a fi apreciat, văzut, primit, susţinut şi apreciat de creaturile care o văd de departe, acestea sunt şi nu acelea de a fi văzute de către oameni.
Oamenii se uită la haine, la coroane, decoraţii, şi dacă sunt acolo, ei se înclină, vă deschid porţile. Dar lumea invizibilă nu vă va deschide nici o poartă, trebuie să aveţi alte lucruri, alte decoraţii, alte diplome, medalii,… da. Iată adevărata ştiinţă pe care o posed eu. Chiar dacă credeţi sau nu, dacă acceptaţi sau nu, ştiinţa aceasta este o realitate. Dar dacă o acceptaţi, cu atât mai bine pentru voi, vă grăbiţi, vă acceleraţi avansarea, voi veţi profita, da. Dacă sunteţi proşti şi veţi refuza, renunţa, sau nu accepta, crede, pentru a vă animaliza şi abrutiza mai mult, ei bine, este treaba voastră, şi într-o bună zi veţi fi aruncaţi ca un îngrăşământ chimic. Dar eu vă dau cele mai bune metode, mijloace, oh, lá, lá, lá, pentru a obţine lucruri uimitoare.
Deci, toate calităţile, toate virtuţile, sunt culorile, toată ştiinţa, inteligenţa, meditaţiile… ah, este luminozitatea. Pentru că pot exista culori, de exemplu albastru, chiar galben, portocaliu, dar palide, şterse, neluminoase. Pentru a fi luminoase trebuie să acţioneze inteligenţa. Şi se poate întâmpla ca ele să fie fără intensitate, încete, în timp ce, pentru ca să fie intense, vibraţiile, trebuie o voinţă intensă. Ei bine, totul se leagă.
Şi acum, să vedem ce este culoarea roşie? Ah, există patruzeci de mii de nuanţe de roşu; asta o spune ştiinţa oficială. Şi noi ce cunoaştem? Cunoaştem două sau trei nuanţe: un roşu cireşiu, un roşu mac, un roşu adevărat, şi alt roşu care este murdar, dezgustător, care este… roşu pal, ca anumiţi trandafiri… Ei da, dar asta este mereu vitalitatea. În curând, această vitalitate poate fi bruscă, violentă, marţiană, şi iată cum apar luptele. Roşul simbolizează, de asemenea, războiul, luptele, furia. Şi mai poate fi şi senzualitatea, sexualitatea tot roşie este, dar nuanţele sunt diferite. Dar roşul pur, pur, pur, frumos, ah, acel roşu este vitalitatea, sănătatea, da. Şi atunci, pentru a deveni dinamic, energic, ei bine, este bine de a privi roşul sau de a locui într-o cameră roşie, de a se îmbrăca în haine roşii sau de a medita pe culoarea roşie, iată pentru a creşte, deci, vitalitatea. Atunci cei care sunt pasivi, ramoliţi ca sănătate, trebuie să lucreze cu roşul.
Şi ce este portocaliul? Portocaliul, ah, este, de asemenea, sănătatea şi activitatea, dinamismul, mult mai elevate, mai spiritualizate. Şi chiar există tot felul de culori portocalii care sunt orgoliul, mândria chiar, imaginându-vă că sunteţi formidabil, fantastic, dar şi într-o bună stare de sănătate. Sunt multe nuanţe, dar este suficient acestea.
După acestea vine galbenul, care are vibraţii mult mai intense decât roşul şi portocaliul, atingând domeniul intelectului, al gândului. Iar aici sunt mai multe nuanţe, galbenul pal, auriu, chiar patruzeci de mii de nuanţe. Vedem aici dacă intelectul, mentalitatea, s-au dezvoltat, dacă este pasiv, moale, sau activ, dinamic adică profund. Deci, ca ideal culoarea aurie este cea mai bună. Deci galbenul este legat cu aurul şi cu soarele. Pentru a putea vibra la unison cu soarele, pentru a fi invicibil, inoxidabil, pentru a fi protejat împotriva lucrurilor rele, galbenul auriu protejează enorm, şi în acelaşi timp se leagă cu regiunile înţelepciunii, unde veţi descoperi din ce în ce mai multe lucruri cereşti, divine, iată culoarea galbenă.
Acum verdele. Ce este verdele? Ah, verdele este o culoare… aproape toată natura lucrează cu verdele. Este cel mai răspândit, propagator, priviţi frunzele, iarba, verdeaţa. Cum acţionează el? El este legat de linişte, de pace, şi am mai explicat-o, aranjează lucrurile în intestine, ficat, digestie. Atunci verdele vindecă, şi ameliorează digestia. Şi este un calmant, este pentru speranţă, dezvoltă speranţa, să nu te descurajezi, să nu fi trist, melancolic, verdele este formidabil. Dacă trebuie vă spun despre pietrele preţioase care au aceste culori, smaraldul, dar subiectul este prea lung, o voi face altă dată. Deci verdele, nu numai o uşurează, calmează, dar acţionează pentru prelungirea vieţii, a da chiar viaţa eternă, imortală; ei da, dar numai dacă este un verde aşa de puternic, aşa de… atunci se poate prelungi viaţa pe o perioada nedeterminată. Şi chiar este curios, verdele vă poate îmbogăţii, dacă doriţi aceasta, vă poate ajuta să deveniţi bogaţi, este curios, de ce verdele este legat de bogăţie.
Acum, albastrul, ah, o culoare printre cele mai bune, cerul, marea sunt albastre, oceanele, ochii sunt albaştri, flori şi chiar păsări. El este şi mai puternic pentru a uşura, calma şi aduce pacea, cea adevărată, da, albastrul o aduce. Şi el este legat, de asemenea, cu credinţa, cu Jupiter, cu religia; şi cu albastrul începem să credem în tot ceea ce este spiritual şi mistic şi religios, albastrul fiind culoarea cea mai spirituală care există, şi se leagă şi de muzică în acelaşi timp, pentru că tot ceea ce este divin, spiritual, celest, armonios, este o muzică. Vedeţi, deci câte posibilităţi sunt aduse omului, dar sunt destule nuanţe şi aici.
Acum vă spun că, dacă albastrul sau verdele sau roşul sunt pătate sau murdare, sau terne, şi aceasta înseamnă un viciu, o slăbiciune, ceva teribil.
De exemplu, roşul care nu este complet, înseamnă combativitate, agresivitate, furie; când sunteţi furioşi, aveţi un roşu neclar. Iar verdele, verdele impur este gelozie, ranchiună şi posesivitate, da. Atunci albastrul impur, neluminos, înseamnă ateism, necredinţă, veţi deveni teribil, contra a tot ceea ce este spiritual. Şi aşa se întâmplă cu toate culorile.
Când nu sunt pure, ei bine, ele se transformă în defect. Da. Este formidabil acest lucru, şi nu eu l-am inventat, ci inteligenţa cosmică, ea a creat aceste lucruri, aceste corespondenţe extraordinare, pe care trebuie să le cunoaştem pentru a trăi mai bine. Şi cum nu le cunoaştem, cum vreţi să trăiţi mai bine? Iar peste tot se spune: “Fiţi generoşi, cinstiţi, fiţi puri”, dar nu se dă nici o metodă pentru a le obţine, toate acestea rămânând cuvinte, nimeni neevoluând în acest fel.
Toţi pastorii, preoţii vă spun acestea, fă asta, sau cealaltă, dar nu vă dau metode, şi aceasta nu ameliorează omenirea. Aici aveţi metode şi îi veţi depăşi pe toţi specialiştii în religie. Nu serveşte la nimic să sfătuieşti, să predici, fără a da şi mijloace, vedeţi aici este lucrul nou.
Iar apoi vine indigoul, indigoul care este albastru închis. Acesta dezvoltă puterea, forţa, omul devine atunci indigo.
Şi apoi violetul. Ah, violetul este vibraţia cea mai intensă, culoarea cea mai spirituală, cea mai mistică, şi omul primeşte cu adevărat lucrurile cele mai subtile ale universului. Este dragoste, iubire divină, este fuziunea cu Domnul. Violetul este, oh, lá, lá, lá, ceva inexplicabil, puţini oameni au violetul pur, sau chiar cel şters. Sunt tot patruzeci de mii de nuanţe, iar violetul este cea mai mare protecţie pe care o puteţi avea, dacă vă înconjuraţi de violet, nici un gând rău, nici o ură nu vă poate atinge. Iată cea mai mare carapace, scut, armă, este formidabil violetul. Ei, dar pentru a ajunge la violet, trebuie să-ţi fi consacrat în întregime viaţa Domnului, aceasta depăşeşte tot.
Acum nu trebuie să continuăm mai mult, vedeţi, pentru că… Dar v-am spus esenţialul. Atunci, cum putem să ne dezvoltăm aura, dat fiindcă este atât de utilă? În două feluri.
Meditând, imaginându-vă că aveţi toate culorile, aceasta acţionează, ameliorează, face să vibreze, creşte aura, dar nu este aşa solid şi sigur, pentru că apoi, odată plecat, totul se demolează. De ce? Pentru că nu am făcut să crească calităţile, virtuţile, cele bune dinăuntru, dorinţele, nu am ameliorat tendinţele, dorinţele, în forul interior nu am făcut schimbări, deci totul este mecanic, exterior, adăugat şi nu durează mult. Atunci dacă le puteţi alătura pe amândouă, mai întâi ameliorându-le în comportament, în judecăţile voastre, în senzaţii, gânduri, sentimente, faceţi progrese, atunci aura se ameliorează şi aşa rămâne. Şi dacă meditaţi apoi, prin gândire o faceţi să crească, o înfrumuseţaţi, şi e mult mai bine.
Dar de a lucra numai prin voinţă, prin gândire, prin imaginaţie, fără a ameliora comportamentul, calităţile, conduita, nu este sigur; pentru câteva zile străluceşte, dar apoi se şterge, pentru că nu este alimentată, susţinută din interior, a fost numai ceva adăugat din exterior, prin gândire, imaginaţie.
Dar calitatea, virtutea care produce aceste culori nu era acolo. Deci sunt necesare cele două deopotrivă. Dar când avem această aură, ah, sunteţi acceptaţi în multe regiuni, şi sunt spirite care vin să vă ajute, este formidabil.
Şi aşa se face că mulţi copii, aici, în India, în Bulgaria, peste tot, mi-au spus: „Maestre, văd două culori formidabile în jurul dvs., galben-auriu şi violetul”. Toţi la fel, nu spun verdele sau roşul… Deci încep să cred că galbenul-auriu este în mine, undeva, ca şi violetul.
Şi vă pot mărturisi încă ceva, nu pentru a mă impune, a mă glorifica, ci pentru a vă ajuta. În fiecare seară, înainte de culcare, tot timpul este violetul în faţa mea, pietre în violet, obiecte violet, dar un violet care nu există nicăieri, şi atunci adorm, dar într-o bucurie extraordinară cauzată de acest violet.
Şi de ce violetul? Nu ştiu, eu nu ştiu, dar acesta este adevărul, mă ascultă acolo sus, şi dacă nu este adevărat, ei mă vor trage de urechi şi-mi vor spune: „Nu aveţi dreptul de a minţi Fraternitatea”.

Este atât de des, de adevărat, violetul. Şi de ce violetul? Pentru că, de tânăr copil, violetul m-a interesat, da, şi mi-am ornat ferestrele în violet pentru a vedea cum acţionează, da, da, da. Şi este curios, violetul acţionează aşa, vă adoarme, pentru că este aşa de intens, el împiedică corpul fizic să… deodată v-aţi dedublat dincolo, iar pe plante, pe flori le omoară, am văzut aceasta, atât de intens, acei care nu pot vibra la unison cu el, sunt omorâţi. Şi am invitat fraţi pentru a vedea, ei adormeau, oh, lá, lá, lá, ei adormeau. Ei, vedeţi, este nou şi pentru voi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu